Există un început
în frumusețe?
...începutul firului de nisip
în ochi de scoică introvertită,
continua șlefuire sub lacrimi
în alb sau negru.
Ecouri revenite în sferele
ce dor de preaplin,
eu cea uitată pe margini de petale.
...la fiecare renunțare mi-au crescut lebede,
lungi, incolore,
cu gâtul sub formă de întrebare,
la fiecare prăbușire
mi-au crescut maci pe obraji.

Mă-ntreabă inima cum să-mi crească
poemul să fie mângâiere,
dar, e ceas de taină,
și stau cuminte
în respirația mielului...

Sparge-mă de clopotul nopții,
desfrunzește-mă,
încondeiază-mă,
eu n-am să plec acasă,
nu azi, nu imediat,
am să rămân
sub aripă de vultur
să las rând liber
între noi și păcat...

Există un început
în frumusețe?
Isus ,
tandru mistuindu-mă-n lumini,
a înviat!