Pe aici,
prin această
vale adâncă,
lacrimile mele
au trecut
zile și nopți,
au format albii,
au căzut în cascade,
au săpat în piatra
sufletului tău.

In primăvara aceea
lacrimile mele furibunde
te-au smuls
din rădăcini,
ți-au schimbat forma,
când s-au retras
nimic nu mai era
cum a fost,
muriseră florile,
plecaseră păsările,
se stinseseră
luminile din priviri.

Dar lacrimile mele
au hranit sălcii,
au plesnit în mugurii
acestei primăveri,
iar acum îți mângâie
malurile abrupte
ale sufletului.