Lumina se-nalță prin stropii de ploaie
și aeru-i umed, ca botul de lup,
iar apa de roșu tot curge, șiroaie,
pe geamuri, când liniștea roțile rup.

„el tren va a Madrid”
el trenul ca viermele nopții
săpase culoare
culcuș
aveau morții
leagăn de pluș
ce plecase spre zid
„tengo un billete de ida”
inima pasăre
îi era un bilet numai dus
plecase strâns zarzăre
și-nflorea în cais
neajuns
„permiten abrir un rato la puerta?”
doar un pic ar fi vrut
să deschidă o ușă
pentru ultim sărut
al dimineții-căpușă

„tenemos que llegar al primer cruce”
la intersecție șarpele
metalic ajunge se duce
prin ceața ca laptele
de la ultima cruce

E liniște, trenul se-ascultă pe sine
și gemene clipe se-nchid într-un turn,
cad stropi răsuflările orcii, prin șine
se umflă ca valul un urlet nebun
și geme pământul, prin noduri clepsidră
se rupe din maluri, deodată străpuns,
când schijele-mprăștie colții de hidră,
se face-ntuneric de-atât sânge plâns.

De la ultima cruce
prin ceața ca laptele
metalic ajuns se tot duce
în intersecție șarpele
„tenemos que llegar al primer cruce”

„espero un maletero”
era doar un trup
aștepta un hamal,
să-i care mâinile
să lege picioarele visele
de unde s-au rupt
„compartimento para fumadores”
dar în compartiment
nu se fuma
un ecartament
între ochi lumânările
aveau fumul lumină
nu zorile zările
leagăn de pluș
se-ngropase în zid
culcuș
aveau morții
săpase culoare
viermele nopții
„el tren no sale de Madrid”

În ape de roșu orașul se-mbracă
sunt raze urcate pieziș din pământ,
căci soarele-i bolnav, iar gara-i o arcă
din care măslinii zburați sunt de vânt.