Celule
sunt pe dinăuntru,
Molecule și atomi
pe dinafară,
Imagine reflectată
pe retină,pe corpul sticlos,
Dans al clipei,
Cîntec a neantului,
ce-și mînă tristețea
pe strunele corzii
crescute din mine.
Horă a galaxiei cu neființa,
Albină
care-și depune mierea
în stupuri
iar stupurile
se-ngroapă
mai mult și mai mult în pămînt.
Sunt celulă
din celulele tale,oceanule!
Căci fără apă
aș fi fost reptilă,
sau poate balenă,
sau poate sirenă?