din cand in cand gemeam in surdina
într-o camera plina de igrasie si gandaci cu n picioare
iubirea ne invada cu gesturi disperate simultan
trecatorii zambeau cu gura pana la urechi
in timpul unei zile cainii latrau pe doua voci
eu ma trezeam intotdeauna pe aceeasi parte de frica
clipele o luau la goană cu 60 de minute pe ora asimetric
urmau acelasi ritual de la nord la sud
noi treceam prin anotimpuri schiopatand spre final
era vorba să vina si ceilalti
in oricare zi din saptamana dupa ora 24
viata ne vizita din nou nu are rost sa mai vorbesc
acum
cand ea nu mai e langa mine
pomii isi scutura frunza de ramuri la stanga si la dreapta mea
copiii se ascund dupa degete si eu iti spun
fara ea nimic nu mai e la fel de interesant crede-ma
seara ma simt insuportabil de singur
cu mana pe tacere imi pipai gandurile inclinate inainte
napoi e mai mult loc insa
mi-amintesc de vremea cand ea
scutura un ochi de lacrimi pana la sange
ma striga intre doua sughituri se mai stergea la ochi
cu batista colorata pe margini
avea palmele pline de bataturi si unghiile negre de ciuda
si incepea sa-si franga mainile de fiecare data
cand in loc de lacrimi varsa un pahar cu apa de-o saptamana
eu asteptam imbracat in aceleasi nuante de tristete
asculta-ma
intre noi se instala rutina cu repeziciune
cineva anunta fara mila
despartirile dor ca o rana in suflet
(al naibii de rau anstezistul era în concediu de alaltaieri)
tu ai hotarat sa traim o dragoste cu radacini taiate pe margini
ceilalti asistau la spectacol cu iarna la tample
din respect pentru ei
spatiul dintre noi il umplem cu bucati de singuratate
recunosc prietene
viata e un mare rahat
cu sens unic