Opriți tramvaiul în depou!
Să-l judecăm cu toți
Să-l transformăm într-un cavou
Ca a început să ne ucidă din poeți.

El nu mai are voie să pornească
Căci mișelește l-a ucis pe Labiș și poezia românească.
Să îl lăsăm să ruginească-n ploaie
Să-și găsească locul prin gunoaie,

Să ne întoarcem ca pe vremuri la șarete
Căci fierul e din ce în ce mai rece
Când nu petreci ci viața te petrece
Să simți cum iese căprioara din perete.