Dormeau pistrui pe chipul primaverii,
Iar popii injurau pe la cotloane
De Dumnezei si de Botez, Ioane,
Si m-am pornit la usa, sa te sperii.

Erai asa frumoasa, ca-n icoane
Scosesera batista si eterii,
Boceau divin insemnele puterii,
Plangea vopseaua spanzurata-n strane.

Am inlemnit in prag; si din altare
Ma prelingeam prin codri si prin lunci;
De-abia ma mai vedeam in departare

Si am strigat spre mine, lung, atunci:
,,Speranta ta de-acum e in uitare!``
Si catre tine,-n tine sa m-arunci.