e vechi poemul acesta în care tu ești aripa unei păsări de aer
în care tu ești aripa unui miracol de aer
și iată din mijlocul lucrurilor apare o prietenă vizitatoare
are iarbă în locul unde ar fi trebuit să aibă gânduri
nu-i nimic o să fie și altfel o să ne putem exprima prin temple deschise
alături de alți inutili înalți
alături de al șaselea anotimp (cel al cărui nume a fost uitat când a început timpul)
o să ne îngropăm liniile palmelor sub pietre
fără să știm că azi e mâine

eu am înțeles asta