Oh, minunată-i bucuria încă vie!
S-au copt iar cireșele în inima mea
Plină de picuri roșii în luna lui Mai.
Nimic nu-nflorește și rodește-n zadar.

Oh, dulce-i savoarea de mult uitată!
S-au copt cireșele în țara mea natală
Reamintind copilei ce nu mai poate fi
Că suntem fructele sângerândului soare.

Oh, neașteptate-s viziunile în zori de zi!
Cireșe coapte și acoperite toate în rouă
Sunt insule scufundate-n verdeața cea nouă
Întârziind imaginea drumului pe care îmi vii.

19 decembrie 2000


Din volumul "Anotimpul licuricilor",
apărut 15 aprile 2001, editura Pro Transilvania