Oameni


Trupuri descompuse de putrefactia
sufletelor negre inca din nastere
danseaza
pe o muzica fara ritm si final,
valseaza intim si dezgustator
si rad
de betia lacrimilor lor
si nu sufera deloc.
As vrea sa ma pot privi in oglinda
si sa admir greata din interiorul meu scheletic.
Ma simt paralizata
De acordul afon al instrumentelor.
Cad, dar nu ma ridic,
in mecanismul relativ al lumilor care se intersecteaza
nu exist nici cat o iluzie,
dar asta nu ma dezgusta
mai mult decat trupul lor
atat de perfect si intangibil.