Deasupra soarelui,
unde pietrele plang
prafuind ganduri risipite in timp,
mi-am asezat umbra versului de ieri
inecat in placeri si dureri.
Cand versul meu va inflori
in lacrima iubirii voastre
va voi vorbi prin glasul noptii mele
nascute din nelinistea neantului
Voi surade spre voi
din fata si din spate - din stanga si din dreapta;
Atunci vor curge de sus fiori de adevar
strivind ciudate arogante.
Simtiti?Traiti prin mine?
Veti auzi voi oare
suspinul meu de maine?