Nu, Doamne, nici întrebări nu pun,
Vreau să vorbim
Doar despre cei dragi nouă
Până m-a doborî osteneala.
Chiar și despre cei ce te urăsc
Aș vrea să inventezi Tu câteva flori din cuvinte
Prin care odată sădite în suflet
Să duc tuturor miros de
Petale dumnezeiesti…

Sti, îmi place mult culoare cerului
Sub care ne-ai așezat.
Are în el o fărâmă din visele mele,
Chiar și norii sunt prietenoși în seara asta...
Și cele câteva picăuri din ploaie...

Cât despre cele neînțelese...,
Doamne, lasă-le așa cum sunt!
Mai dă-mi doar putere încă o vreme
Cât să nu mă mai pot ridica de pe genunchi.