Când cuvinte am de spus,
Sunt precum actorul gândit
și părăsit de infinitul cer
Ș-aștept un rol măreț
înaintea iminentului apus,
La teatrul încercat
al începutului de drum de ieri.

Cum m-aleargă încercarea,
Sunt sătul de așteptare
și-mi las idealul să se spargă surd,
Trag linia dedesupt,
să-mi facă cine știe adunarea
Și realizez că mi-a mai rămas puțin de spus,
nimic mai mult.