În căușul mâinilor mele
Dumnezeu a ridicat pe un colț de rai
o entitate minuscula plăpândă.
iubirea ei, un zâmbet
pământean,
firav de blândă, blând.
Fior adânc
de bucurie
dă slavă în el însuși.

Cărămizi nemateriale
de noapte,
trepte de vârtej
pe roza gândurilor
tresărindu-mă
în nematerială lumină
năruindu-mă.

Din căușul mâinilor mele
Dumnezeu s-a adăpat cu tine
Iubindu-se pe sine
Privindu-mă.


Pământul meu
Căuș al dragostei de Dumnezeu
Cristal de apa vie
Înviindu-mă.