Mă calcă rău ciuleandra în bătaie,
de joc îmi lasă umbrele pe față,
când râul norii curgerea-i învață
e semnul despărțirii de văpaie.

Din ochii ei cad urmele de gheață,
sunt sălcii în oglinzile șiroaie,
mor frunzele în picurii de ploaie
și-n apele uitărilor se-nalță.

Doar iedera-i mă smulge din noroaie
prea îngroșate-n dunele de viață
ce-n mii de estuare-ncet mă taie.

Ne-mparte orizontul ca o ață
iar șoaptele în nopți ne încovoaie
și ne trimit spre-o altă dimineață.

21.07.2004
Text - parte de comentariu la poezia "Umbre aproape goale" a Cameliei Petre