departe de crepuscul zăpezi imaculate mi-ai promis
sub pleoape roșii somnul gigant caută

izvoarele se preling cu ochi de rouă
petale uscate lan de mărăcini urma sarutului vremii
mă caută dincolo de mine
castele de nisip înveșmântate în sângeriu chip
își așteapă ziditorul
n-am mai putut sta în privirile adâncului
cineva striga și parcă venea spre mine
orizonturi albastre întretăiate de mirosul busuiocului pun
cenușa timpului în urna inimii
sub tâmpla verii își fac cuib o întrebare și călătorul
ce zi e azi
e doar luni spre marți
zile care s-au dus o dată cu primele înserări
se semnau indescifrabil