A venit primăvara,
Dar mie îmi miroase
A lemn vechi, a cufăr,
A dâmb, a mușchi, a scorbură,
A pături, a flori presate,
A panglici și a dragoste uitată.

Îmi lipesc buzele neîncrezătoare
De pământul cenușiu-agat
Și simt reavăn și-aproape
Și iarbă și ploi absorbite și
Moartea frunzelor de-acu an
Și copita speriată-a căprioarei
Privindu-și amenințarea
Cu ochii ei muguri-toporași.

Ronțăi un fir de iarbă
Și are gust de soare filtrat
Prin sămânță, prin cortic, prin coajă,
Are gust de mlădiere și
De radacini fragile,
De-acoperiș de frunze uscate,
De simplu,
De părere de rău și de toate.