era o frumusețe de vară
o ascultam lipită de aer prin urechea galbenă a unei seri înspumate
venea cu greieri, mă umplea cald
mă arginta cu argintul porumbilor
cu foșnetul lor aproape marin

aproape că începusem să îmi dezbrac umbrele
una câte una goală pana la o transparență safirica prin care
trecea neîmpiedicat râsul timpului

mirosea a iarbă dormindu-și în sânge
simfonia tacerilor
și acordurile pământului

pământul mi se-nvârtea încet sub călcâi


eu am spus atunci
e o frumusețe de vară prin lume
lasă-ți moartea pe pietre
și vino și tu