Vom merge într-o zi
să punem capcane
pe malurile abrupte
ale visului nostru
despre iubire

cuvintele ne vor dojeni
risipite printre scoici
și algele ne vor împiedica
gândurile
să alerge desculțe

doar digul ca o mână împietrită
după ce s-a întins să fure
razele de argint ale Lunii
ne va aminti
de întrebările noastre -

nu le vom mai șlefui cuminți,
școlărește
ca pe niște versuri de vacanță
vom lăsa valurile să moară
în ochii umezi ai brizei

noaptea va veni singură
pe urmele noastre
ca o îmbrățișare firească
între cele două lumi
din care am fugit

dar și clipa aceea
se va rostogoli repede
trecând pe lângă noi
dincolo de malurile abrupte
ale visului nostru
despre iubire