Hai sa ne înhamam noianul acesta de melci
si sa ne cântarim în spuse care mai de care mai neauzite,
hai sa ascundem somnul din spatele pleoapelor deschise,
sa aprindem focul în soba
si sa ne încalzim gândurile în voie.
Afara se cerne zapada primei ierni
cu subîntelesurile regasite ale labirintului de sub tâmple.
Hai sa ne calarim – de ieri începând –
vâltorile ascutite ale facerii de mâine,
hai sa ne asmutim frâiele incerte
si sa vântuim peste soarele în alba descompunere.