Da, s-a strecurat și la mine resemnarea
Să umplu foaia-mi spun să te mai regăsesc
Poate într-un colț de pagină pe meridianul meu
Da , și-a făcut loc resemnarea
Diapazonul sună mereu mai monoton
Mai plictisit, modulat
S-a resemnat și el să fie exersat
De vioara mea dezacordată
Vioara spartă-n la la la ,la la..

Nu și-a păstrat rezonanța
Sună a doagă
Cântăreței i-a crescut părul periuță
Strânge gunoiul de pe caldarâmul cartierului meu slut
E în vizită poetică cu săniuța de vară
Își numără aluziile aruncate peste gardul vecinului,de ocară ,ca un făcut
câinile muzical schelăie
la luna plină... "simfonii"
Semnul meu energetic de lună
fuge pe Fuga de Bach,
tiptil mă ascund după tufișul
de cactuși
să le văd ochii...aprinși de invidie!

Nici un acord nu-i acoperă falsul glasului neîncercat
Sunet de copil neînțărcat la vreme
Neînceput în studiul flexibilității
boeme

Și alții aruncă cu pietre
și alții își închipuie
disponibilitatea cameleonului

Dar eu prefer scorpionul-
îmi flatează simțurile
înainte de a-mi dărui veninul.

M-ai avertizat cândva
Să-mi pun frâne la sentimente
Să nu le mai dărui , să nu mai cred
Decât în culoarea vomei

Culoarea asfaltului cu picățele!

Bianca Marcovici
10.09.04