Sărac lipit, bogat în dor de ducă,
Plimbînd cînd luna, cînd vreo starletă,
Cu poezii dintr-o agendă de-a lui Pucă,
Rîdeam strident Dimov, eu și-o brunetă.

Lipeam geana zorilor baroc de lumea-ntreagă,
Pe Emil Botta să-l întreb de treabă,
Muream încet spre seară infectat,
De Bogza, prinț efeb pe sub castani lăsat.

Cu norma-n viață dată de Beniuc,
Murmur pelagic dam fără chitanță,
Ca Jebeleanu să îmi dea ciubuc
O fabulă prea albă de faianță.

Sărac lipit, cu dor de Marco Polo,
Citeam atlasul c-o prințesă de Voronca,
În timp ce ea trecea prin vis pe acolo,
Într-un deceniu trist de hodoronca -tronca.