Te întrebi de ce nu pleci,
De ce încă te afli aici.
Cine știe ce vei vedea
Într-o ceașcă rece de cafea?

O privești și poți prezice,
Că-i atât…atât de dulce,
O atingi și-i simți aroma,
Cât de clară e acuma…
Dar tresari, o presimțire:
Că o vezi în vis de verde.

Era însă…doar răcoarea mea,
Deja pierdută în a ta privire,
Care dulce mă ispitea:
- Ce ai zice de-o cafea?