e toamna,
o toamna atat de linistita
ca nici frunza nu se misca,
nu se schimba la culoare
cand sufletul meu
inca doare.

e departe,
tot mai departe,
o ora nebuna de iubire,
o ora dupa care pot intra in moarte,
sau si mai bine - in nemurire.

mai e putin si e ziua mea,
e ziua mea in februarie,
te doresc nespus inca,
dar imi e interzis zborul
peste noaptea ochilor tai.
destul de adanca.