mi-am dat întâlnire cu mine
la colțul împăturit dintr-o foaie de brusture
în clasorul pe care-l făcusem
pe când căutam printre frunze uscate de prea mult soare
trupuri neformate de proaspete minți începând
să se-nvețe cu gustul degustărilor
de rodii pe jumătate amare,

de prea mult soare ne acopeream ochii,
ca să nu ne doară lumina prea albă-
ne ascundeam printre frunze-
transformându-ne în cele de brusture, ne plisam
fragezi, printre foi de oracol,
iar mâine, mă voi desface ușor
din conservare,
spune-mi dacă mă mai găsești,
iar tu, mai ești pe acolo?