Ninge liniștit afară,
Iar în casă-i atât de cald,
S-a lăsat din nou de seară
Și în sobă lemne ard.

Ne-ndulcim cu mere tari,
Despletind vechi amintiri,
Bucurându-ne de liniște,
Căci doar focul mai mocnește.

Stau ca-n cupe de cristale,
Vișinii, pierduți în zare.
Lunecă, visând, spre vale,
La gânduri dulci…și rar amare.

Umbre se joacă în lumină,
E senin, e lună plină,
Iar eu stau întins în pat
Prea ușor de timp furat.