Cânt ordinea neliniștită a cuvintelor,
Pasul către poarta de calm infinită.

Cânt pruncul rumen al poeziei
Născut în ieslea gândului meu,
Schingiuit și răstignit
După pofta inimilor voastre.

Din foamea mea de ceață
Un trunchi înmugurit al nemuririi
Sudat între Bine și Rău,
Ce nu se va încheia vreodată.

Am îmbătrânit
Turnând un pahar de dragoste
În oceanul de nemărginire al Domnului.