Cu fumu-alunecând a lene,
Pe nări scuipa doar sânge.
Doar-doar spinarea i-o vor frânge;
Sictir îi picura prin gene.

Își culegea bricheta de prin praf,
Durere seacă să-și aprindă,
Și s-o scrumeze cu taraf,
De pe bordura aburindă.

Tricou murdar și jeanșii rupți,
Prin sânge pletele-i curgeau răsfrânte;
De-atâția pumni-obrajii supți
Cereau pedepse și mai crunte.

Când, în sfârșit, ei l-au lăsat
Și strâmbă i-au scuipat țigară,
În creștet îi creșteau cu glas de seară
Doar vorbe cenzurate de Sabat.