pentru când ne mai desprindem din oglinzile din dreapta
până cînd din ciuturi lunea - lumea soarbe încă apa
să lăsăm în dezlegare semnele stând în picioare
pînă când în cuie stinsă din a fi o lumânare

și când drumul care mușcă din oglinda plânsului de seară
o să fie iar închis pentru reparații pentru tras pe roată
rupe-ncet din căderea dinspre sunet
și aprinde uneori lumina cuiului din suflet toată

premii nu se mai acordă și prin lume nu se mai aud strigând
prin răscruci chibrituri ce aprind din nou în taină frigul adânc în pământ
doar tăcerea ce ascunde-n fiecare zi un anotimp
pentru când ne mai desprindem din oglinzile din trup și timp


Pe drum NOAPTEA de luni spre dinspre Cluj