Ce faci?
Uite, scriam o poezie.
Atunci imi cer scuze ca ti-am intrerupt sirul ideilor...
(Ah, nu-i nimic,
oricum nu aveam in maini sirul ideilor)
Tocmai am terminat o poezie, de fapt
(intr-o zi ti-o voi citi)
Poti sa cobori in zece minute?
(Vreau sa te cuprind in ganduri ca pe un ceas de trezire a adormirii de sine pe vremea cand tamplele isi sugeau tacute lipitorile de sange -de fapt vroiam sa te iau departe de insulele pierdute in oceane de confuzie, pline de pescari morti si adormiti pe vine, asteptand sa se spintece de la sine burtaq balenei)
Nu pot sa vin.
Frunzele ma invinovatesc pentru caderea lor prematura, dar ce sa fac daca toamna a venit pustie si mohorata?
Ce legatura?
Ce legatura are oare cu tine - piatra de hotar - o frunza amortita, lenevind aiurea pe crengile rupte?
(daca ai fi fost o stanca, ai fi plutit pe mari involburate, pe oceane limpezi, ai fi calatorit cu mine pe stralucirile argintii ale tamplelor izvoarelor reci)
Are orice legatura, numai aceea de foc nu...
(nici nu iti imaginezi, eu vreau doar sa sarut ranile celui rapit de buze de granit)
Prea bine (nu e bine).
Ne vom vedea si vom mai fi vorbit.
Asa sa-ti fie si tie.
(iti astept, sa stii, lacrimile sa ma inveleasca daca voi fi murit cand te intorci)