umbrele toamnei


vântul răsfoiește un copac
găsește un soare-mbătrânit între cuvinte
culori străine-mi dau târcoale
umbra mea deasupra pământului tristă…

peste jumătate de viață a venit toamna
ca o oboseală gri intens curtată de stropii vagabonzi
ca un pat de moarte undeva între cer și oase
pe marginea ochilor
umbra toamnei: o uliță de inconștiență ce ne unește…

deasupra mea umbra pământului
cu spicele tăiate: atât de tăiate
că-mi crește în suflet o mierlă
și plâng…