Trăiesc după reguli
Zâmbesc la comandă
Și aștept startul spre fericire
Toată lumea a plecat.
Nu-mi spune nimeni să plec.
Alerg ani de zile după fericire
Cu lacrimi în ochi spre acel punct de uitare de sine
Spre acel punct de visare.
Ajung într-un final și văd fericirea
... în următoarele două secunde mor ...
Sunt paralizată, legată, n-o pot ajunge.
De ce nu pot trăi măcar o dată
O fericire ca a celorlalți?