Frontispiciu străveziu

Un amurg se scaldă-n deltă,
o deltă vie, cu vedere la mare,
așa cum numai tu o cunoști,
cuvintele-ți se-nlănțuie

în ochiuri străvezii...

Tu patinezi pe oglinda rece
cu o baghetă de fosfor
în mâna stângă,
și mutând-o dintr-o mână
în cealaltă, zâmbești
precum un dansator pe frânghie
schimbând în ritmul patinelor
sceptrul magiei cu o floare de crin:
deschisă ca-n puterea zilei,
cu o deltă pe fiecare stamină
gătită în polen!

În deltă tu patinezi...

Un univers de stamine cu polen,
de delte, de tu, de baghete,
de crini ce au uitat
că pământul este rotund,
sau mai sigur, nu vor să știe
că pământul este rotund,...
lăsându-l să-și mute ora zâmbind,
patinând pe străvezimea clipelor,
schimbând bagheta cu floarea de crin,

când ieri, când azi, când mâine,
- magie a florii de crin!