Prin ochii tăi de apă
Se oglindește-n infinit lumină,
Din care sufletul mi se adapă
Găsindu-și liniștea eternă.

Din ochii tăi de apă
Doar lacrimi dulci se preling
Într-o mare mult prea sărată,
Sufletul meu îndulcind.

Doar ție supuse valurile,
Trezesc în mine furtuni abisale;
Adâncurile-mi fug în brațele tale,
Răscolindu-mi nisipurile colosale.

Ridică-te înger de apă
Și fă întunericul să dispară!
Întinde-ți sceptrul a credință,
Atunci…te voi recunoaște ca zeiță!