Și, iată, iar venit-a Iarna!
Credeam că poate s-a-ncâlcit
pe multele cărări din Lume,
sau, poate, și-a găsit Iubit...

Dar, fără scrupule, aseară,
(nu prea târziu, nici prea devreme),
a urecheat întreg alaiul,
voios și drag, de crizanteme.

Apoi, vuind, a văruit Grădina.
(Azi toți copacii sunt untoși!)
A-ntemnițat în cuști cățeii!
Și-a băgat spaima în cocoși!!!

De ce n-așteaptă Așteptarea,
ca-n vremea când eram copil?!
Îmi plâng în gene gânduri albe
și dorul, Dorul-de-April...