Despărțirea de mine din tine



ai început să te miști în năvodul cu ochiurile spre ea. mereu spre acea ea.

perfidă. privindu-te prin sticla geamului -acvariu

cum îi străjuiești nemărginirea închipuită-n căsnicia fațadă

ai început să-ți închipui sărutul ca o profanare de morminte. gretos e că

nu-l poți oferi nesimțind atracția divină a sunetului permutat în inconstiența

ma regasesc uneori în frânturi de cuvinte anexată ca o camașă de noapte- doar franjuri-

plasa ta specifică cu noduri solide

în care te-ai prins singur ca într-o capcană artizanală

și mie sărutul acceptat mi se pare grețos în despărțirea de mine



bianca marcovici




galeria agora
noembrie,2004