Crudă Lilith, de ce urăști iubirea,
Mușcând din fructul patimii cu silă ?
Te crezi cuprinsă în vecii de milă
Pentru acei ce săvârșesc zidirea.

Tu smulgi brocartul de pe-o grea idilă,
Respingi bezmetic focul și-amăgirea,
Nu ocrotești la sânul flasc rodirea,
Dar te visezi sorbind din mir abilă.

Cum să arunc coșmarul tău uitării,
Să pot primi un semn din cer promis
Să nu mă-ntind pe-un pat dedat surpării

După ce-am fost la zaruri crunt decis ?
Cum să mă lupt cu spaima-mpreunării,
Ca să dobor o treaptă spre abis ?