Popas în Arcadia

Azi e sărbătoare,
Stau pe prispă
Sub un cuib de lăstun
Și mestec sîmburi de cuvinte vechi

În jurul casei aleargă nebună
Răvășind amintirile
Inima mea
Îmbrăcată pentru marile vînători

Iată curcubeul învăluind-o
Și cîte hățișuri, cîte poteci,
Cîte izvoare albastre printer urmele sălbăticiunilor…

Apoi seara tîrziu-întoarcerea preaminunatei
Copleșindu-mă cu daruri
Și eu stingînd apusul cu un corn de melc
Sa pot scrie lungi scrisori de dragoste

Pentru piticul cel șchiop,
Pentru frumoasa necunoscută de gradul II,
Pentru prietenul meu de sub pămînt,
Pentru omul de lut,
Pentru caii sălbatici din trupul iubitei…