Atâtea ore-n jur.De unde-s oare?
Îmi sapă-n trup făgașe moi de ceață
Și mă zidesc într-un palat de gheață,
Să nu le dau porunci la fiecare.

Dar n-au veșmânt, doar masca stă pe față
În fâlfâit de aripi și uitare,
Ceasornic pentru veștedă mișcare,
Grăunte crud, neâncolțit pe viață.

Cobor stindardul timpului în bernă.
Din neființa lui de-a pururi cazi.
Nu-ți e hamac, nici reazem și nici pernă

Și nici drumeag între sihaștrii brazi.
Există doar o clipă-n noi eternă
Și tot ce fac e într-un veșnic azi.