Fluturii și fântâna

Nu voi fi niciodată acasă
pentru mine și vânzătoarea de flori;
simt câmpul, intrând în carne
și crescându-mă sălbatic,
văd zilele verii sfătuindu-se
și dăruindu-mi un zbor tainic
spre universuri paralele;
cerul se scaldă-n cercuri concentrice
până-n albastrul ochilor tăi,

o populație de fluturi
se odihnește pe banca fântânii,
din lapislazuli sunt ghizdurile ei.

( Timișoara, 1994 )