Vorba înceată mă calcă-n picioare.
Sunetul sumbru al glasului jos,
Miscă urechea-ntr-un mod zgomotos.
Mă intreb unde-i liniștea oare?

Cuvinte lovesc violent în timpane
Un zgomot ce doare intens
Tăcerea devine un vis depărtat,
Și sunete bat in vulgare prigoane.

Liniște ce brusc totul doboară
Revino-n regatul de tine uitat
Domnește-ntre gânduri hotare.

Câstigă tu lupta pentru ultima oară
Și ajută-mă iar să răzbat
Să uit că tacerea nu doare.