Încep întotdeauna e-mail-urile fără formule de salut...sau cel puțin încerc să găsesc una potrivită...de data asta chiar am căutat una care să-mi placă dar tot obișnuința asta m-a făcut s-o șterg...și uite că ți-am scris...am totuși o senzație ciudată...sau nu?...ca și luna aceea care a aparut exact la momentul potrivit...foarte bine își avea rostul...știe ea ce știe....
Mi-am asumat responsabilitatea de a începe recurgând la acest surogat de comunicare (deși țin enorm la cea LIVE)...hmmmmmmmm.....să spunem că totuși este vorba doar despre o amarâtă de secundă în care am trecut pe langă tine...și de fapt nu s-ar fi întamplat nimic, cred, dacă aparatul de fotografiat nu ar fi avut stăpân exact în momentul în care era mai mare nevoie...și a fost doar un CLICK...sunt unele cuvinte pe care eu le folosesc mult, și destul de ușor, pentru ca-mi plac....cand vorbesc despre oameni "simpatic" și "drăguț" sunt favoritele mele...pentru că-s tare imprecise și jucăușe și nu-i nevoie de o evaluare sofisticată ca să li se potrivească...e suficient un lucrușor care să justifice cuvântul....ei bine, ți-am spus-o și din priviri, însă nu cred ca ai remarcat asta...(nu știu daca ar fi din cauza lipsei de curaj...nu, nu se poate să fie asta...poate cred că era deplasat...sau poate nu...cert e că am ezitat...nu a fost momentul...) oricum, pentru siguranța ta o repet, de data asta în scris: ai niste ochi tare simpatici....de fapt sunt...zambitori...acesta e cuvântul!
Sunt descompus de oboseală până și la ora asta, după o călătorie care m-a determinat și mai mult să-i urasc pe vameși...deși nu știu exact a cui a fost vina...poate dacă nu stăteam la vamă nu ajungeam să ne cunoaștem...și ca să rămân în aceeași sferă a unei idei expuse mai sus: privirea....și stii tu bine despre care dintre ele e vorba...cum adică nu știi? Ei bine, uite că îți spun și de data asta....de fapt ba nu! Te las pe tine să ghicești; o să te ajut printr-un mic indiciu: "m-a privit înainte de a pleca, pe urma mi-a facut cu mâna..."...scenă clasică de film.....așa că poate mă răzgândesc și nu îi urăsc într-atat...ar fi culmea...mai ales că printre ei se aflau și bascuțe albe așezate cu atâta meticulozitate în scopul dacă nu inducerii în eroare, atunci a stârnirii confuziilor...cât despre jumătatea de bilețel...
Nu prea stiu ce să-ți mai scriu acum despre mine...putem rămâne aproape străini până într-o zi cu soare...sau nu... (Adică poate fi și cu nori!)

A bientôt!


Q