Domnul Ion locuiește în partea de vest a orașului.
El are trei copii și este de meserie inginer constructor.
Domnul Ion călătorește des cu autobuzul și de aceea își face abonament în fiecare lună. La fel procedează și cei trei copii ai lui care merg la școala din celălalt capăt al orașului. Ei fac această călătorie aproape zilnică pentru că școala pe care o frecventează e cea mai bună din oraș; cealaltă s-a închis în urmă cu doi ani din cauză că nu a obținut autorizația de funcționare.
În fiecare dimineață, domnul Ion poate fi văzut pe peronul autobuzului care îl va lăsa la poarta șantierului unde lucrează ca inginer. Dar până când să se întâmple asta, domnul Ion stă și așteaptă: mai întâi așteaptă să sosească autobuzul, apoi așteaptă urcarea tuturor călătorilor și închiderea ușilor, după care așteaptă schimbarea culorii semaforului din roșu în verde, pentru ca în final, trecând prin șase stații obligatorii și una facultativă, să apară șantierul, întotdeauna în partea stângă cum vii dinspre Gară, întotdeauna adăpostit de cei trei copaci desfrunziți și un kioșc de ziare vopsit în verde. Ca și acesta din urmă, și șantierul domnului Ion este închis, astfel încât autobuzul nu mai oprește aici decât dacă apeși butonul de oprire sau îl rogi pe șofer, spunându-i că ai o treabă de rezolvat. Dar domnul Ion nu are nici o treabă de rezolvat, astfel încât va merge până la capăt de linie, după care se va întoarce, probabil cu același autobuz sau cu un altul, în apartamentul lui din partea de vest a orașului, acolo unde îl așteaptă cei trei copii ai lui.