Întâiul avocat


Stimați colegi, am să încep prin a vă aduce la cunoștință câteva fragmente din ceea ce Ștefan Doru Dăncuș a scris și a susținut în una din cele mai grele perioade din viața sa. Citez:
“Știu, sunt pândit din fiecare unghi al evoluției umane. Numai răspunsurile mele energice v-au ținut până acum la distanță, numai pașii mei categorici v-au făcut să dați îndărăt, speriați de consecințele pe care numai eu le puteam provoca. M-ați înconjurat. Așteptați un moment de slăbiciune, o boală, o beție, o debusolare ori o supărare din partea mea pentru a sări cu toții pe scaunele pregătite din timp și pentru a vă înfrupta, victorioși, din trupul meu, regele vremii vieții mele.
Deocamdată ne jucăm, suntem ca șoarecele și pisica; dacă sunteți atât de inteligenți, aflați cine este câinele.
P.S. Admit prin absurd că ați desluși taina. Dincolo de asta, însă, mai există una: Stăpânul câinelui, un Stăpân care vine prin surprindere, noaptea, ca un hoț. Nu sunteți voi - umanitatea - hoți mai mari decât El.

“Nu se poate ști ce-i în capul ăstuia” au decretat mai-marii. “Casele de nebuni sunt pline, azilele de bătrâni - pline, cantinele de ajutor social sunt luate cu asalt, avem pe cap o sumedenie de pensionari și - în plus - o grămadă de indivizi haotici și inofensivi cărora trebuie să le asigurăm adăposturi. Ce-i de făcut cu exemplarul ăsta ciudat? În grija cărui minister să-l dăm?, doar nu vom inventa unul special pentru el!”, s-au sfătuit ei.
Cineva a fost de părere că n-ar strica să-l fixeze pe o cruce, ceea ce au și făcut, până la urmă. Dar nu se putea altfel: de 2000 de ani, polițiile secrete îi iau amprentele de pe fiecare secol prin care trece și încă nu l-au prins. El se plimbă nestingherit de la unul la altul, de la mine la tine, de la munte la mare. Comandanții acelor timpuri au murit, între timp. “Nebunul” acela crucificat atunci, frumos și imperturbabil, trăiește, iar dacă este chemat, vine - vine de fiecare dată pentru a se preda.
Chemați-L. Să vedem dacă și de data asta veți avea curajul să-I puneți cătușe (deh, ați “evoluat”!). Iar dacă da, să ni-L arătați și nouă, să nu murim proști, să-L facem de râs în fața neamurilor și să-L biciuim prin biserici. Noi vă credem, doar suntem supușii voștri, nu?
Ei, când Îl arestați? Cum? A mai trecut o sută de ani și nu L-ați găsit? Păi, dragilor, ne-am plictisit de așteptare: nu vă mai dăm “impozite, taxe, accize”. Nu vă mai întreținem din sudoarea frunții noastre. Gata, facem revoluție. V-am ținut destul pe spinarea noastră! La zid cu voi, cu aparatele și bombele voastre scumpe, cu serviciile voastre secrete, cu arsenalul nuclear de care ați dispus până acum. N-ați reușit să prindeți nici măcar UN OM! Încolonați-vă la zid. Mai repede, mișcați-vă! Mâinile la ceafă! Gura! Se rostește sentința! Sentința a fost rostită! Drepți!
FOC!