Inițial, Clara se combinase cu Grig, din dorința de a-și face soțul gelos, dar fie nu reușise, fie îi plăcuse atât de mult prestația doctorului încât legătura lor devenise notorie. Relația dintre cei doi debutase zgomotos. Zgomotos în sensul că doamna nu-și temperase pornirile carnale în timpul contactului sexual ce se desfășura chiar în cabinetul medicului de gardă. Având în vedere locul unde se aflau, Grig era cât pe ce să se inhibe la vocalizele pe care le făcea Clara și care sigur erau auzite și pe hol! Chiar dacă, inițial, partidele de amor aveau loc doar în tura de noapte când, uneori, erau mai puține cazuri de rezolvat, conducerea spitalului a aflat totuși de încălcarea de către cei doi a normelor de conduită la locul de muncă! Personalul medical, intrigat de atitudinea acestora, a ridicat problema la proxima ședință. Iar șeful de secție a condamnat atitudinea celor doi amanți, afirmând că spitalul nu e loc pentru aventuri galante!
Dar Clara, foarte dezinvoltă, ca de obicei, îi dădu replica:
- Domnule doctor eram extaziată de măiestria cu care Grig Stăncescu mânuiește bisturiul! Dumnezeu, pentru a compensa culoarea mai tuciurie pe care i-a dat-o, l-a înzestrat cu facilități ascunse!
Cum era proaspăt mutată în spitalul respectiv își lăsă colegii perplecși.
Grig, care cunoștea limbajul Clarei încă din facultate, nu îndrăzni să ridice privirea, chiar dacă se simți flatat de aprecierile acesteia. Cu toate că avea hârtie de la Căpitan prin care era scutit de participarea la ședințe, fusese informat personal de Director că trebuie să participe. Era direct implicat.
Mustrarea scrisă prin care au fost avertizați cei doi nu a împiedicat continuarea relației. La următoarea ședință au fost sancționați cu zece la sută din salariu dar tot fără rezultat. Cum orice eveniment se erodează cu timpul, personalul medical s-a obișnuit cu relația celor doi, chiar dacă o blamau. Așteptau totuși cu înfrigurare o reacție din partea Procurorului, soțul Clarei Bârlădeanu.

La câteva luni de la începerea relației, Grig îi spuse Clarei:
- Ai divorța de Procuror ca să te măriți cu mine?!
După ce îl privi câteva clipe mirată, aceasta, îi răspunse tranșant:
- Stăncescule, sexul e sex și familia-i familie! Dar nu am înțeles era o propunere sau doar o întrebare?!
Grig, luat prin surprindere de interpelarea ei, nu răspunse în secundele pe care Clara i le lăsase la dispoziție așa că aceasta, zâmbind, continuă cu o notă ironică:
- Apropo, unde-o să locuim? Cu maică-ta, în blocul vostru ce o să cadă la primul cutremur de peste șase pe Richter!? Știi ce casă are Procuroru?! Suli pe toate drumurile; merg și țârii de nu-i macrou!
Abia apucase Grig să se încrunte la auzul întrebărilor, căci Clara, expeditivă ca de obicei, diminuă din aerul zeflemitor, îndulci puțin tonul și – în timp ce, el trecuse deja la zâmbet, ca urmare a ultimei părții a expozeului ei - îl întrebă:
- Ce ai vrea să motivez la divorț!? Că nu mă mulțumește soțul!? E ocupat să satisfacă pe altele! Și tu o să fii la fel după câțiva ani de căsnicie! Nu ești mulțumit cu reclama pe care ți-o fac?! Încheie ea cu un aer conciliant, meditând totuși că Stăncescu se gândise cam prea departe.
Grig care, până la discuția respectivă (considerată mai degrabă monolog), era complexat de faptul că nu e la fel de arătos precum Procuroru, acum începu să conștientizeze că femeile sunt atrase, poate, mai mult de partea materială. O văzuse la un spectacol de operă cu un colier triplu de perle la care-i sticliseră ochii și Licăi Gheorghiu! La spectacol respectiv, tanti Olga și maică-sa îi ceruseră să le însoțească; maică-sa revenise atunci la sentimente mai bune față de comuniști, după ce văzuse galbenul catifelei și impunătoarele scări ale noii clădiri! Clara era blindată cu aur, mereu își schimba podoabele, chiar dacă la spital nu-și mai punea inele pentru că o încurcau în timpul operațiilor continua să impresioneze prin varietatea cerceilor, brățărilor și colierelor, majoritatea cu pietre prețioase. Hotărât lucru Ștefan Bârlădeanu eludase legea care prevăzuse predarea valutei și bijuteriilor, cum, de altfel, o eludase și maică-sa, Niculina Stăncescu! Grig abia reușise să remobileze apartamentul, nu-și permitea să-i facă astfel de cadouri Clarei. Și într-adevăr blocul lor avea „șanse” mari să cadă la primul cutremur! Nu cunoștea casa Procurorului dar auzise că actualii nomenclaturiști au ocupat vilele naționalizate, cu piscine interioare, ale foștilor burghezi. Soțul Clarei era din vechea gardă, avusese și avea în continuare condiții de trai dintre cele mai bune. Schimbase doar barca în care plutea și fusese acceptat. Știa și să vâslească!
Grig îi văzuse, în copilărie, pe cei din lumea bună, când veneau în vizită la mătușa Olga, dar nu avusese ocazia să pătrundă în locuințele respectivilor. Manifestase, pe atunci, curiozitatea specifică vârstei – mai ales că cele două case ale mătușii Olga, care fuseseră naționalizat mai târziu, nu aveau niciuna piscină - dar nu aspirase niciodată la o bunăstare ce frizează bunul simț. Culmea nici acum nu avea astfel de dorințe, se simțea bine în blocul lor, probabil pentru că, fiind crescut în șatră, avusese posibilitatea să facă comparația cu un nivel de trai mai mic decât cel pe care-l avea acum. Sau poate nu avea setate în structura genetică lăcomia și avariția! În privința asta moștenise probabil genele țiganilor care se simțeau bine și sub cerul liber!