Mâine mă voi numi Galben


Mi s-a spus culoare. Acesta e cuvântul ales pentru mine. Nu înțeleg de ce. Irina m-a caracterizat astfel. M-am lovit de culori atât de mult în ultima vreme. Mă șochează. Ceva s-a petrecut în ochii mei lăuntrici... și se pare că nu numai. Am atâta culoare încât ochi, ochi, zeci de ochi, de la sute de km au văzut.
Irina nu mi-a spus ce culoare. Sunt o nonentitate. Mă transform ca lumina printr-o prismă din laboratorul de fizică din clasa a 6a. Îmi spuneam atunci că nu există ceva mai sublim. Acum, m-am transformat eu într-o prismă. Oamenii văd culori când se uită la mine.
Irina,-ți mulțumesc pentru vopsea. Îmi caut o pensulă și-ncep să-mi conturez sfera. Va începe acum Trueman Show și, la distribuție, primul rol va fi al meu. Va fi un Trueself... atunci când becul se aprinde, toți gândacii fug. Dispar. Azi sunt minusculul funcționar metamorfozat în gândac. Azi sunt minusculul student metamorfozat în culoare. Culoare. Culoare. Azi aleg să fiu verde. În ton cu aerul. Și mâine, voi fi galben. Mi-e dor de casă, de mami, de tati și de cozonaci. De aceea, mâine vreau să fiu galben!


4 martie 2006