Ti s-a intamplat vreodata sa isi deschida cineva sufletul in fata ta? E ceva…diferit. Sa afli lucruri despre o persoana pe care nu te asteptai sa le afli. Mie…mi s-a intamplat. Si cu cat imi zicea mai mult…cu atat ma simteam mai ciudat. Imi dadeam seama cat de gresit am judecat persoana. Si mi-am dat seama ca era mai deosebita decat mi-as fi putut vreodata imagina. Sufletul ei, pe care la inceput il credeam un biet ghiocel, s-a transformat, in fata mea, in cel mai frumos trandafir rosu.de ce tocmai mie? Mie, care vedeam lumea in alb si negru, in bine si rau, in oamnei buni si prosti. Eu care ordonez oamenii dupa bunul meu plac.si ea a facut ceva…nou. In lumea mea de alb si negru…a tras o linie rosie. Si apoi una albastra, si inca una si una verde si apoi multe alte culori. Le pierdusem sirul. Eram concentrat, sau mai degraba uimit, sa observ ca din lumea mea, o biata fotografie in alb si negru care nu era decat un peisaj citadin, ea a facut… cel mai frumos peisaj, cu cele mai frumoase culori, pe cea mai buna panza. Cum? M-a facut sa iubesc. M-a facut sa o iubesc. Poate ca nu are nici cea mai vaga idee de asta… dar imi dau seama abia acum ca exista un lucru pe care nu poti sa il controlezi, absolut deloc. Dragostea. Nici nu stii ce vrea. Vine pe nesimtite si brusc…te trezesti in culmea fericirii. Si nu stii de ce. Poate cineva sa imi explice si mie?