despre lucrurile care vreau sa le scriu nu tin minte sa mai fi scris vreodata.. si chiar daca as fi scris probabil nu mi-as fi adus aminte destul declar iar scrierile ce urmeaza in nici un caz nu mi-ar fi creat sentimentul de repetitie.
Poate aerul.... nu de fapt cu siguranta aerul si tot ce il compune.. impreuna cu toate obiectele decare se loveste lumina natural.. atunci cand ies afara din casa ceva din zilele de mijloc si sfarsit de primavara imi nasc senzatia de a putea avansa spre un nivel mai inalt.. ca si cum e langa mine prezenta asat pe care am chemat-o de atatea ori.. si inceraca sa imi spuna ca nu trebuie a o caut asa cum cred eu ca o voi gasi.. nu e ceva uman.. in nici un caz.. ceva uman ar fi mult prea simplu si prea murdar.. e vorba de ceva continuu transcendental.. al carui miez nu pat sa il ating si de a carui suprafata nu pot sa ma izbesc.. ma transcenda il transcend.. continuu... dar primavara cand ies afara din casa..am impresia ca ma vrea.. eu continui viata mea cu instabilitatea mea si cu lucrurile ieftine ce ma definesc adesea din nefericire. dar stiu ca ma vrea.. si ca ma cere prezenta asta mai mult... e ceva reciproc desi vointa mea nu se compara cu vointa Lui.. ca despre El e vorba. vointa mea se impiedica mereu de o incapacitate de a imi epasi natura pe care probabil singur mi-am altoito cu ramuri straine... mult prea josnice.
pacat.... si despre asta e vorba.. ca asta sta intre mine si El.. si ma vad de nenumarate ori in pacatul asta.. ciudat cum isi exercita functiile similar cu o oglinda.. dar mai viu.. sau mai mort.. aici inca nu pot sa ma decid