Un gând nu-mi dă pace nici ziua nici noaptea,
Ce ziua-s obsesii sunt noaptea nesomn
Și nu e doar unul, sunt multe asemeni
Nici unul nu vrea să mă lase să dorm.

De toate având facem acte smintite,
Ce demon ne-mpinge la sterpe idei?
Și cine ne-atrage cu dulce ispite?
Și cine s-ascunde în spatele ei?

De unde venim și-ncotro vrem să mergem?
E sigură calea ce am apucat?
Și unde sunt îngeri cu aripi sfințite?
Acei păzitori încă nu i-am aflat...

Toți credem că facem și credem că știm,
Suntem însă orbi înzestrați cu vedere
Iar dacă vreodată chiar ne regăsim,
În spate rămâne doar fum și tăcere.


12 ianuarie, 2005