Comentariile membrilor
Vizionări: 2265 
|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
 |
|
|
|
|
||
|
|
         
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
 |
|
|||||
|
||||||
agonia 
￭ Mama casă 
Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-02-12 | [Acest text ar trebui citit în espanol] |
Van los trenes.
Los trenes pasan a ambos lados de Dios sin arruinar la muerte que lima cada paso. Ausentes de ley caminan lentamente mordiendo las arenas sin pudor. Se anaranjan descienden como el alma en pena que después de las campanas anochece. En el gris empedrado bajo el ocre de las casas junto al hambre pasan. Van los trenes rumiando su dolor sin que nadie logre comprenderlos. Maria Eugenia Caseiro
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| |||||||||
|
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | | |||||||
| |||||||||
|
